Despre carte: an / - Konstantin Dmitrievich, ce faci? — Lera își încrucișează brațele militant pe piept, iar vocea îi tremură. — Copilul meu doarme. Nu e timpul să te duci acasă? „Cred că am spus clar că intenționez să beau ceai”, răspund eu fără pasiune. Văd lacrimi adunându-se în ochii ei. Își mușcă buzele, în mod clar căpătând putere să înceapă să vorbească: „Oprește-te, Kostya”, strânge el în cele din urmă. - Să ne prefacem că nu ne cunoaștem. Vă rog să plecați! Mă doare. Pentru mine, din motive evidente. am iubit-o. Am visat să-mi fac o familie cu ea. Și ea m-a trădat. Dar de ce o doare? Acest lucru este vizibil cu ochiul liber. Ceva din reacția ei mă face să mă îndoiesc de realitatea a ceea ce ne-a făcut să ne despărțim acum patru ani... EL